Nu a fost "unul dintre", a fost cea mai talentată. Dacă talentul, indefinibilul talent, mai spune, astăzi, ceva. Mai ales când vine vorba de o meserie pe cale de dispariție. Am avut și mai am, din fericire, colegi critici, istorici, excelenți profesioniști, pasionați, riguroși, cu o mare disciplină a ideilor. Nu știu câtă nevoie reală mai este de ei, dar își văd în continuare de treabă. Unii, mai rari, fanatici ai dibuirii unui stil. A apărut și o altă generație care pune preț pe o altfel de critică, mai tehnică, încă nedesprinsă din găoacea teoriilor la care a avut acces.
I-am citit și îi citesc pe toți cu interes. Pe Eva o citeam întotdeauna, în revista Cinema sau în Contemporanul, cu bucurie, visam pe marginea cronicilor ei, călătoream acolo unde nu-mi trecuse prin cap, deși văzusem același film. Nu știu să o fi obsedat vreodată ceea ce se cheamă voința de stil, nu i-am ghicit niciodată neliniștea căutăriii unui cuvânt, dar el venea de departe, nebănuit și se așeza singur în pagină, spre uimirea noastră.
Acesta să fie talentul? Sau sensibilitatea însoțită de inteligența de a nu-și expune prea mult chipul, drept care se ascunde în cuvinte? Nu știu.
Ceea ce știu este că o frază a Evei Sîrbu, o frază dintr-o banală, ar spune cineva, cronică de film, decupată, o trăda, nu putea fi a altcuiva. Nu cunosc o mai esențializată și mai expresivă definiție a filmului de autor, atât de teoretizat, care să se poată lua la întrecere cu ceea ce urmează: " Orice film — se știe — își „vinde", măcar la un colț, creatorul. Filmul de autor ni-l oferă întreg, pe tavă, cu tot ce știe și poate, cu toate calitățile și defectele lui, de om și artist. Filmul de autor presupune curajul nebun de a te spune cu totul, chiar cu riscul de a nu fi înțeles, sau — și mai grav de a fi înțeles greșit".
La despărțirea de Eva Sîrbu m-am gândit, firește, în primul rând la prietena și colega mea critic de film. A fost printre puținii critici care au sărit însă și în grădina scenaristicii, mai întâi de dragul documentarului, gen mult iubit de ea, apoi, luându-și curajul de toți așteptat și participând, ca scenaristă, la realizarea câtorva filme de lung metraj de ficțiune, printre care acel greu de uitat Angela merge mai departe (1981), al lui Lucian Bratu, cu o minunată Dorina Lazăr. Poate că și Eva merge, acum, mai departe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
- O nouă escrocherie face ravagii în Franța. Ce este metoda "cetățeanul român"
- Horoscop 25 aprilie: Balanță, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător, Pești. Zodia care nu trebuie să mai amâne o discuție delicată! Nu vei scăpa
- Salariu minim mai mare decât cel minim pe economie și șase salarii compensatorii pentru toți angajații din bănci. Acordul parafat miercuri cu sindicatele
- Mircea Badea, propunere tare pentru șoferii de mașini electrice: Ori protejezi natura, ori ce faci?!
- Satul în care vin turiști din Austria, Germania, Belgia și de peste Ocean. Tanti Emilia dezvăluie secretele ciorbei de miel: ”Este regele ciorbei”
- Acoperiș pe toate blocurile. Sociologul Bulai vine cu o idee inedită, ca la țară, dar cu ”super rentabilitate”: Micul Paris pe bune!
- Ucraina a refuzat ca o stradă din Odesa să se numească Mihai Eminescu. Ce variante au fost acceptate
- Mugur Ciuvică a spus cine ar fi cel mai bun președinte pentru România: E la ani lumină față de orice contracandidat / video
- Marte în Berbec, din 30 aprilie. Ce aduce în viețile noastre. Patru zodii sunt primele afectate
- Iohannis zice că "economia României nu șchioapătă". Coșea: Bineînțeles că nu, pentru că se târâie ca un melc. Ce îi trebuie pentru a deveni "tigru"