”Câteva observații despre rezultatele alegerilor locale din Franța, turul II, și despre turul I al alegerilor prezidențiale din Polonia. Ambele au avut loc în plin proces de ”deschidere” a societăților respective, după măsurile dure de combatere a crizei sanitare, generată de Covid-19, și în plină criză economică, cauzată de aceasta.

Prima observație privește prezența la vot. În Franța ea a fost istoric extrem de scăzută, de circa 42% din totalul celor cu drept de vot. Ca și când politica ar fi un soi de nou virus, de care cetățenii se tem la fel ca de Covid-19, și se feresc, izolându-se la domiciliu. În Polonia prezența la vot a fost de circa 63%, lucru care sugerează că, spre deosebire de francezi, polonezii au găsit, în ciuda aceleiași crize sanitare, o miză în mersul la urne, și au procedat în consecință.

Este adevărat că și într-un caz, și în celălalt, măsurile de combatere a crizei sanitare i-au rupt, în mare măsură, pe cetățeni de politicieni. Relația nu a mai fost directă, ci mijlocită. Iar asta poate să explice succesul neașteptat al Verzilor în municipalele din Franța. Consemnarea la domiciliu a impus subiectul mediului în fruntea dezbaterilor publice. Într-un fel prin ricoșeu, dar acum au apărut în toată amploarea lor slăbiciunile administrațiilor marilor orașe franceze, dar și punctele forte ale unora dintre politicile promovate de primari, precum Hidalgo, la Paris, care a avut un astfel de proiect de tranziție ecologică a orașului. În condiții normale poate nu ar fi fost tocmai de votat, ținând cont de costuri. În criză s-a judecat altfel, și s-a votat în consecință. Motiv să învățăm cu toții din acest context.

Verzii, cu ajutorul alianțelor de stânga, au cucerit primăriile din Marsilia, Bordeaux, după 73 de ani de dominație a dreptei conservatoare, și asta a fost cu adevărat un șoc, Besançon, Tours, Poitiers și Annecy, socialiștii, prin Martine Aubray, au păstrat Lille. Partidul președintelui Macron a câștigat Le Havre, prin premierul Edouard Philippe, care a fost ales cu aproape 60 de procente, o victorie importantă pentru șeful guvernului francez, personaj relativ popular și oricum mai apreciat decât șeful statului, cel puțin acum.

Cea mai importantă lecție

Din punctul meu de vedere cred că lecția cea mai importantă este aceea că un partid, mă refer la ”Republica în Marș” al președintelui Macron, nu se poate rezuma la a fi doar o ”stare de spirit” și, mai ales, nu-și poate permite luxul refuzului unei identități ideologice ferme, adică intrarea în normalitatea vieții politice, până la urmă. Asta implică punerea în discuție a capacității președintelui Macron de a obține un al doilea mandat, pe fondul inevitabilelor procese centrifuge din partid, ce se vor amplifica după aceste alegeri.

Ecologiștii nu au apărut din nimic. Sunt pe scena politică franceză de aproape 40 de ani, s-au structurat, ca partid, au participat la toate marile dezbateri publice din ultimele decenii, s-au impus în conștiința cetățenilor. Nu sunt o iluzie, nu sunt o stare de spirit. Nu sunt novici. Putem discuta despre costurile politicilor publice pe care le-au anunțat. Asta va fi o problemă. Dar cum marile orașe au alte probleme decât restul Franței, și unele sunt suficient de bogate pentru a și le permite, nu va fi - până la proba contrarie! - o problemă.

Cât privește Polonia, o singură observație, restul discuției după turul doi, din 12 iulie: practic, stânga social-democrată a dispărut, candidatul ei luând doar ceva în jur de 3 procente din voturile exprimate. Motivul cel mai important al acestei situații? Renunțarea la temele sociale și la reprezentarea intereselor celor care trăiesc din muncă. De astea se ocupă conservatorii din partidul naţionalist Lege şi Justiţie (PiS), aflat la guvernare. De aici trebuie să înceapă orice discuție despre starea mizerabilă (nu, cuvântul nu este prea tare!) a stângii europene, care uită care este menirea sa. După care se miră că lumea o respinge la vot”, a fost analiza lui Ionuț Vulpescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News