Porecla Bibanul i se trage din copilărie, de la faptul că tatăl său prindea peşti. În 1943, a văzut primul spectacol din viaţa lui, Gioconda iubeşte, cu Maria Tănase. Cel care l-a îndemnat să dea examen la Teatru a fost Aurel Rogalski. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, ca bursier pe toată perioada studiilor, în 1954, cu rol în spectacolul Cei din urmă, jucând alături de profesoara de la clasă, Irina Răchiţeanu-Şirianu.

Fiind şef de promoţie, a fost repartizat să joace pe scena Teatrului Naţional din Capitală, alături de mari actori, îndrumat de mari regizori, rezultând spectacole memorabile. A rămas fidel acestui teatru, dar a mai avut colaborări cu Teatrul Bulandra şi cu Teatrul de Comedie.

În 1956, a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe banditul Rijikov), la un concurs pentru tineri actori, unde a fost remarcat de Sică Alexandrescu. A creat foarte multe roluri, îndeosebi de comedie, care l-au transformat într-o legendă a teatrului românesc. Rămâne celebru şi prin rolurile interpretate în numeroase filme, dintre care amintim doar câteva: Un surâs în plină vară (1963), Serbările galante (1965), Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971), B.D. la munte şi la mare (1971), Veronica (1972), Serenadă pentru etajul XII (1976), Premiera (1976), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Expresul de Buftea (1978) etc.

Carieră impresionantă pe scenă

În teatru, s-a remarcat întruchipând personaje în piese de I.L.Caragiale (O scrisoare pierdută - Caţavencu, Farfuridi, Cetăţeanul turmentat, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, D'ale Carnavalului), Mihail Sebastian, Aurel Baranga (Siciliana, jucată de 1.600 ori), Maiakovski (Ploşniţa), Bernard Shaw, Shakespeare, Haşek (Soldatul Sveik) etc.

Prin rolurile pe care le-a interpretat a devenit în scurtă vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toate vârstele şi categoriile. Umorul său natural, cizelat prin studiu, a devenit marca inconfundabilă a personalităţii sale.

A fost profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia actorie, unde a îndrumat şi format generaţii de actori, graţie talentului său pedagogic şi a bogatei sale experienţe creatoare în activitatea didactică.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice. A fost căsătorit cu actriţa Adriana Şchiopu, cu care a avut o fiică, născută la 14 octombrie 1986, Irina Rădulescu, aceasta fiind actriţă la Teatrul Mic din 2008.

Actorul a murit la vârsta de 69 de ani, la 17 septembrie 2000. Este înmormântat la cimitirul Bellu. Dem Rădulescu a fost primit post-mortem cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.

O zi în care n-ai râs e o zi pierdută. Omul are nevoie de râs, la nivelul celulei. Buna dispoziţie, se ştie, dizolvă adrenalina pe care o provoacă durerea, supărarea, enervarea. (...) Comedia e salvarea. Mi se pare un medicament extraordinar pentru că omenirea e bolnavă. Şi câte situaţii de comedie adevărată există în viaţă! Suntem clovni într-un mare circ, spunea actorul într-un interviu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News