Asupra originii postului părerile sunt împărţite. Cei mai mulţi îl leagă de cultul morţilor din vechime. Astfel, după unii, postul îşi are originea în sacrificiile de animale, care erau aduse pentru cei morţi şi de care cei vii nu trebuiau să se atingă, scrie crestinortodox.ro.

Mântuitorul a postit 40 de zile înainte de începutul activităţii Sale publice (Mat. IV, 2 ; Marcu I, 13 şi Luca IV, 1-3) şi i-a învăţat pe ucenicii Săi că postul este inseparabil de rugăciune (Mat. IV, 1 ; Marcu IX, 29). El l-a recomandat ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor şi a puterii diavolului (Mat. XVII, 21), stăruind că nu trebuie practicat numai cu forme externe, după obiceiul iudeilor, ci cu voie bună şi cu conştiinţa că, postind, săvârşeşti o faptă bine plăcută lui Dumnezeu (Mat. IV, 16).

Postul este conceput şi practicat în creştinism ca un mijloc de progres în virtute şi ca un act de cult, ca o jertfă vie de evlavie, de căinţă, de supunere faţă de Dumnezeu şi un mod de cinstire a Lui. De regulă, postul religios se încheie şi se încununează prin împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului.

Românii posteau 200 de zile pe an. Ce mâncau

La începutul secolului al XVIII-lea, românii ţineau 200 de zile de post pe an, spun autoarele cărţii "Trei secole de gastronomie românească. De la muhalebiu şi schembea la volovan şi galantină", Daniela Ulieriu şi Doina Popescu.

"În secolul al XVII-lea, locuitorii ţărilor române ţineau aproape două sute de zile de post pe an. Cei cu stare consumau, pe lângă tot felul de legume şi fructe mai mult sau mai puţin exotice, melci, raci, stridii, untdelemn, vin şi, în unele cazuri, peşte cu carne roşie. Despre melcii pentru care muntenii făcuseră o slăbiciune recentă, găsim în Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia,  publicată la Veneţia, în 1718, şi tipărită la Iaşi, în 1929 (cu o prefaţă de Nicolae Iorga) autor Anton-Maria Del Chiaro, un pasaj amuzant: „Valahii au oroare de mâncare de broaşte, broaşte-ţestoase sau melci; s-au introdus însă în ultimul timp melcii, care se mănâncă cu multă poftă, mai ales în postul Paştelui, şi se trimit chiar soldaţi la Târgovişte, în locurile unde se află mănăstirea franciscanilor, ca să caute melci pentru masa Domnitorului”, a spus Daniela Ulieriu,  pentru csid.ro.

"De notat că nu se mânca de dulce nici în zilele pe miercuri şi de vineri, hrana aspră ajutând trupurile, mai uşoare, să se înalţe de la cele lumeşti spre cele spirituale. Când se termina postul, pe mesele domneşti şi boiereşti apăreau alimente de o diversitate care ne uimeşte şi azi, în plină globalizare. De pildă, cărnurile: clapon, găină, curcă, porumbei, raţe, gâşte, ierunci (un fel de fazani), turturele, potârnichi, prepeliţe şi dropii, apoi porci, vite, miei, oi, capre şi vânat, cu precădere iepuri, ciute, cerbi şi, mai rar, mistreţi", a spus Doina Popescu pentru sursa citată.

Cum se ține POSTUL CRĂCIUNULUI în zilele noastre

În timpul Postului Crăciunului, miercurea şi vinerea nu mâncăm cu untdelemn şi nu bem vin. În aceste două zile postim până la ora 3-4 p.m. când mâncăm hrană uscată sau legume fierte. Dacă se întâmplă să cadă miercuri şi vineri un sfânt care să aibă Doxologie mare, dezlegăm numai la untdelemn şi la vin şi mâncăm o singură dată în zi, potricit crestinortodox.ro. Dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un sfânt care are Priveghere, dezlegăm la untdelemn, la vin şi la peste. Şi dacă se va întâmpla pomenirea sfântului al căruia este hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni mâncăm pește.

Marţi şi joi nu mâncăm pește ci numai untdelemn şi vin. Dacă se întâmplă să cadă un sfânt marţi sau joi, care să aibă Doxologie mare, atunci mâncăm pește. În Postul Crăciunului avem dezlegare la pește sâmbătă şi duminică Biserica a rânduit ca în fiecare sâmbătă şi duminică, cuprinse între 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) şi 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul), să avem dezlegare la pește.

Zilele din anul acesta în care avem dezlegare la pește sunt: 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică), 23 şi 24 noiembrie (sâmbătă şi duminică), 25 noiembrie (Sfânta Muceniţă Ecaterina şi Sfântul Mercurie), 30 noiembrie (Sfântul Apostol Andrei), 1 decembrie (duminică), 3 decembrie (Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica), 5 decembrie (Sfântul Sava cel Sfinţit)), 6 decembrie (Sfântul Ierarh Nicolae), 7 decembrie (Sfânta Muceniţă Filofteia), 8 decembrie (duminică), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 12 decembrie (Sfântul Ierarh Spiridon), 14 şi 15 decembrie (sâmbătă şi duminică),  şi în alte zile când se întâmplă prăznuirea hramurilor unor biserici.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News