Cum vei arăta peste 30 de ani? - misterele casei Filipescu-Cesianu
Autor: Flaviu Predescu pe 25 sep, 13:35 | Destination Bucharest
Exclusiv

Casa Filipescu-Cesianu a fost reabilitată cu fonduri europene de către Primăria Capitalei Arhiva DC News

Știați că Bucureștiul este singurul oraș din Europa care are un muzeu al vârstelor? Oare ce este, de fapt, acest Muzeul Vârstelor? Mai ales că se găsește într-o clădire minunată, pe Calea Victoriei 151. 

Este vorba despre Casa Filipescu-Cesianu care a fost reabilitată cu fonduri europene de către Primăria Capitalei și susține o minunată expoziție care face parte din Muzeul Municipiului București. Curatorul este un om pasionat de profesia sa, directorul MNP, istoricul Adrian Majuru. Domnia sa a avut amabilitatea de a ne povesti cu deschidere despre o idee pusă cu succes în practică și oferită oamenilor pentru a vedea și a înțelege cine suntem până la urmă. Așa că tot cu trotineta am ajuns într-o frumoasă zi de septembrie, în care soarele amiezii își făcuse loc pe sprâncenele unui copil care se juca în parcul muzeului. Ah, ce parc are Casa Filipescu-Cesianu, deschis tuturor! Cele scrise mai jos au la bază informațiile oferite de domnul Adrian Majuru.

Pe avers avem o fotografie cu modul în care arătau în adolescență, tinerețe și pe revers senectutea   Foto: Muzeul Municipiului București

Pentru că în Zona Piața Victoriei sunt multe muzee: Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Geologie și ceva mai încolo Muzeul Satului.... Ca să mai faci un muzeu nou trebuia găsit un element de unicitate. Așa că s-a ales astfel profilul antropologiei urbane care, din punct de vedere muzeal, nu are încă un corespondent în Europa, ci doar în America. În realizarea lui s-a folosit patrimoniul Bucureștiului. Muzeul trebuia să ilustreze viața oamenilor de aici.

Cum ne-a influențat tehnologia modul de viață în spațiul privat?

Dr. Adrian Majuru

„Pe parcursul unei vieți, noi trecem o serie de praguri, biologic o dată la zece ani, într-o formă nescrisă și aparent obișnuită avem vârsta copilăriilor pe care le trăim, includem aici și adolescența. Apoi intrăm în maturitate, ne căsătorim, avem copii, devenim părinți, adulți în putere și cu o carieră care se dezvoltă, apoi trecem către o treaptă care ne apropie de senectute, ne cresc copiii, devin adulți, devenim bunici. Așadar se schimbă ceva cu noi. Povestea aceasta este spusă nu numai cu ajutorul obiectelor, pentru că am vrut să dovedesc că unul dintre elementele de nișă, prezente în acest proiect, este faptul că profesia influențează felul în care arătăm și ne dezvoltăm comportamentul inclusiv metabolismul, orele mesei, când venim acasă. Așa se face că am ales 9 personaje. Unele sunt contemporane cu noi și există (în muzeu) sub forma unor cuburi care se rotesc. Pe avers avem o fotografie cu modul în care arătau în adolescență, tinerețe și pe revers senectutea. Diferențele nu sunt date de o epocă istorică sau de societatea în care a crescut individul și în care a fost modelat (e vorba de același oraș, în fond). Sunt diferențe de la un chip la altul în funcție de profesie".

 

Într-un fel va arăta un preot la senectute, alt fel un militar, într-un alt fel un artist și într-un alt fel un profesor universitar

 

Lucrul acesta are o dinamică care a început să cucerească publicul. Sunt și elemente de antropologie fizică, ca să vedem prin metoda comparativă oamenii care au locuit aici, pe o perioadă mai largă de timp (500 de ani); avem ca studiu practic necropola din Piața Universității cercetată de antropologii noștri și antropologii de la Institutul Francisc Rainer. Sunt grafice comparative pe înălțime, pe greutate, pe dimensiunile oaselor mari de la picior și mână, dar și informații despre modul de a muri, având în vedere o radiografie pe scheletele găsite atât de femei, cât și de bărbați. Mai găsim elemente despre vârsta la care de obicei îți încetai existența în epoca respectivă și care este nivelul de trai și speranța de viață astăzi, în București."

 

Apariția tehnologiei a însemnat o investiție continuă în rafinarea confortului de acasă

 

Anii comunismului n-au adus numai lucruri rele, au avut și un factor pozitiv, de eradicare a unei sărăcii cumplite   Arhiva DC News

Factorul pozitiv care ne-a împins foarte mult în față și într-un ritm accelerat în ultimii 200 de ani este tehnologia, care a fost ajutată de o investiție continuă în rafinarea confortului de acasă. În ultima sută de ani a început să pătrundă și în casele clasei de mijloc, cum este muncitorimea, care fiind specializată, a început să câștige un pic mai bine decât cea necalificată. Până la urmă anii comunismului care n-au adus numai lucruri rele, au avut și un factor pozitiv, de eradicare a unei sărăcii cumplite în periferii, de profesionalizare, chiar dacă uneori forțată, abruptă, pentru tinerii care voiau altceva și au crescut strungari sau muncitori la căile ferate.

 

De la pușculița neolitică la cardul bancar

 

Există în muzeu și o serie de micro-narațiuni dedicate acestui subiect. Una dintre acestea este următorul: cum ne-au influențat banii comportamentul; am observat că cea mai mare investiție nu a fost în bani și într-un salariu mai mare ci în securizarea lor. Alături de bancnotele și monedele aferente fiecărei perioade istorice până în prezent, am expus și recipientele de securizare. N-am putut expune o bancă, dar am expus un card bancar. Avem de la „pușculița neolitică" până la ceea ce noi astăzi investim în securizarea monedei, pe care n-o mai vedem. Ne-am modificat comportamentul. Cheltuim mai ușor, e mai facil totul, ne place, adjudecăm lucrurile care apar și ne adaptăm.

 

Strecurarea în noapte a activităților intelectuale și industria distracțiilor

 

O altă poveste care se găsește în expoziție este despre ce a însemnat strecurarea în noapte a activităților intelectuale și a unor diverse meserii, cum erau pe vremuri ceasornicarii, bijutierii. A fost o investiție constantă în a încerca să recuperezi din noapte cât mai mult și am expus varietatea de obiecte de la opaițul greco-roman, pe care trebuia să-l alimentezi frecvent, lumânarea timpurilor preindustriale dintr-un seu gros care ținea 3-4 ore, lampa cu gaz care însemna mai mult și până la ledul pe care îl prinzi de ureche și citești cartea. Asta a adus schimbarea metabolismului, a orelor de masă, apare industria distracțiilor cu becul electric. (Exista și înainte, căci Carnavalul Venețian este din Evul Mediu, cu lampioane. Nu toți își permiteau, însă, această activitate. Să închizi un oraș și să trăiești acolo. Nu toată lumea se bucura). După 1850, apare folosirea gazului aerian și lampant pe străzi. Când să se strecoare industria distracțiilor, întrucât ziua oamenii munceau? În timpurile recente în noapte se strecoară și profesii noi legate și de industria distracțiilor sau a serviciilor de tot felul, dar și profiluri care n-au încotro, pentru că pentru a fi în timp real într-un dialog cu cineva de pe celălalt meridian trebuie să faci un efort, te strecori în noapte cu munca ta. Toate acestea există în expoziție.

 

De la investițiile în comunicare la dispariția flirtului

 

După Primul Război Mondial încep investiții și în serviciile care privesc comunicarea în timp real  Foto: Muzeul Municipiului București

O altă poveste este despre măsura în care distanțele care s-au scurtat prin tehnologie ne-au apropiat sau ne-au îndepărtat mai mult din punct de vedere uman. Altfel erau percepute timpul și răbdarea așteptând o fată, scriindu-i o scrisoare, rupând colile pentru că nu găseai cuvintele potrivite (erau și ele mai atente la mesaj). Apar apoi telegraful, telefonul, care își fac apariția în instituțiile publice și în casele oamenilor cu bani. Telefonul nu era la îndemâna oricui, ca și automobilul de fapt. După Primul Război Mondial încep investiții și în serviciile care privesc comunicarea în timp real. Telefonia a pătruns prin circuit militar în Al Doilea Război Mondial. A însemnat o încercare care până la urmă a reușit să fie pozitivă pentru apropierea distanțelor. De la scrisoare la internet și mesajul pe WhatsApp se schimbă limbajul, totul se întâmplă foarte repede și intimitatea se poate diminua. Se creează o stare de spirit căreia îi lipsește creativitatea și fantezia într-o relație. Chiar și flirtul a dispărut, dacă stau și beau o bere împreună, dar sunt cu telefonul în față și își vorbesc prin mesaje, fără să se privească în ochi. Aceste lucruri nu existau în ultimii 30 de ani. Acest lucru se poate rezolva tot prin intermediul tehnologiei.

 

Muzeul Vârstelor este un expozeu la care trebuie să revii pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu tine

 

Există spoturi, de câte 5-7 minute, care îți prezintă în imagini explicate, ca un film, cum era viața de acasă, școala, pedagogia care te forma (alături de familie), cum era să mergi pe stradă (la scară istorică) și ce îți oferea orașul, apoi chipul uman cum a evoluat în mediul urban și ce se întâmplă cu el pe măsură ce trec anii.

Neagu Giuvara ne povestește, într-un interviu, despre generația lui, ne spune cum gândește generația lui prezentul României de astăzi comparativ cu prezentul tinereții lor, din urmă cu 60-70 de ani. Această filmare este pusă în antiteză cu un alt film de circa 7 minute, care relevă în imagini și narațiuni evoluția noastră la o scală mare în timp, care înseamnă două-trei generații, tot raportat la tehnologie. Modificări care vor fi aduse, stratificări sociale și profesii.

O carte numită „Istoria fizionomiei urbane, de la copilărie la senectute (1800 - 2000)" publicată acum doi ani, conține imagini din patrimoniul Muzeului Municipiului București și al Muzeului Național de Artă al României: tablouri, gravuri, fotografii, explicând modificările de limbaj nevorbit: atitudini, priviri, vestimentație, lipsa zâmbetului, oamenii înfloresc sau decad, ce se întâmplă de fapt în spatele acestor fotografii.

 

Vizitatorii nu știu la ce să se aștepte

 

Vizitatorii au o surpriză. Nu știu la ce să se aștepte când vin la Muzeul Vârstelor, pentru că reprezintă un element de noutate. Chiar în primul spațiu muzeal sunt multe zone introductive care te trimit pe paliere distincte. Poți merge paralel și să alegi un palier al tehnologiei, apoi altul, al unei narațiuni dedicate spațiului de acasă. Sunt și spații muzeale amenajate în stil clasic, cu reconstituiri interioare, pentru câteva perioade istorice. Spații care sunt pentru cei care sunt interesați de modul în care am evoluat, de antropologie fizică, unde expunem în premieră și piese osteologice dedicate unor boli eradicate, dar foarte prezente în acest oraș cândva: tuberculoza și sifilisul. Iar aceste piese osteologie poartă amprenta acestor boli. Se recurge la antropologia culturală.

Vizitatorii au o surpriză. Nu știu la ce să se aștepte când vin la Muzeul Vârstelo   Arhiva DC News

În gena noastră, studiată de Francisc Rainer chiar în sate izolate, s-a dovedit că e o locuire neîntreruptă față de ADN-ul din necropolele străvechi pe care le-a cercetat. Purtăm în noi semințe străvechi ale unor migrații de la finalul Epocii Pietrei și de la începutul neoliticului, a unor populații care au venit din zona Rusiei de astăzi și din Munții Altai și care au populat treptat, în valuri (cum au făcut slavii în Evul Mediu) Europa Orientală și Centrală, amestecându-se cu populații străvechi. Noi suntem aceiași cu antecesorii noștri de acum 3, 4, 5 generații. Există diferențe de greutate și de statură în funcție de mediul social în care trăiești. Subnutriția este un alt factor, iar când trăiești într-o familie și o societate echilibrată este alt factor. Când alimentația e nutritivă, când bolile copilăriei sunt eradicate.

 

Schimbarea fizionomiei în funcție de locul în care lucrezi

 

De ce se schimbă fizionomia în funcție de locul de muncă?

Sunt lucruri care se pot petrece într-o viață sau în câteva generații. Sunt factori de presiune din exterior, care modelează ulterior, cum ar fi: siguranța personală, siguranța emoțională, apoi faptul că te poți alimenta, te poți pregăti pentru o profesie și poți alege ce îți place. Toate acestea devin în ani factori de presiune care ne modelează. Unii dintre indivizi sunt mai dârji, rezistă, își urmăresc visul și ajung ceea ce își doresc. E mai ușor acum față de una sau două generații înainte. De exemplu, în ziua de azi, fetele nu mai trebuie să se mărite la 19-20 de ani. Pe o scală mai largă de timp este vorba de un echilibru care trebuie păstrat într-o societate pentru măcar 100 de ani (cel puțin). De aceea oamenii din perioada interbelică arată diferit biologic, ca și statură de noi.

Interdicțiile, stresul emoțional, profesional și social pe o perioadă foarte lungă de timp distrug aceste legături foarte sensibile. De exemplu, dacă îi dai unei persoane, al cărei nivel este sub clasa de mijloc, foarte mulți bani și îl muți într-un palat, acesta va decădea acel palat la nivelul lui, nu îl va ridica. Dacă iei un aristocrat care a trăit în Palatul Știrbei, cum a fost Prințesa Nadeja, și o muți într-un bloc, în cartier, vei observa că apartamentul acela arată altfel (în sens bun). Ca să evoluezi trebuie să o faci în etape. Educația, studiul, profesia, joacă un rol esențial. "

 

Despre Casa Filipescu-Cesianu

 

Clădirea unde este prezentată Expoziția Muzeului Vârstelor a existat într-o versiune mai veche, doar cu colț. „Casa Filipescu-Cesianu este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Époque, rămasă fidelă proiectului inițial, aflăm de pe site-ul MMB.

A aparținut familiei (Iancu și Maria Ghica) Filipescu, pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Familia (Constantin Cesianu) o cumpără la final de secol XIX, după 1880 și ridică actuala variantă a corpului din față, în stil imperial și apoi mai amenajează un corp și aleile parcului. Familia Cesianu vinde ulterior acest spațiu, la finalul perioadei interbelice, pentru a fi amenajat noul sediu al Radiodifuziunii Române. Mai târziu, Radiodifuziunea a făcut schimb cu municipalitatea, oferind această proprietate în schimbul altei proprietăți, pe care ulterior s-a construit Sala Radio.

Primăria Municipiului București a reabilitat clădirea, cu scopul de a o integra în circuitul turistic. Din câte se poate vedea acest lucru a reușit. Organizatorii își doresc ca tot mai mulți oameni din București, din România și din străinătate să afle despre acest loc deosebit și să vină pentru a se relaxa și a găsi răspunsuri. Gazda noastră ne-a spus entuziastă că părinții sunt bineveniți împreună cu copiii. Sunt multe lucruri interesante de învățat.

Am plecat zâmbind spre o nouă destinație după ce am făcut cu mâna unui bunic din parcul muzeului. De ce să nu-i zâmbesc și lui și tuturor care găsesc ceva frumos în fiecare vârstă? 

Abonează-te la notificari
Te-ar putea interesa și...
Destination Bucharest Vezi toate articolele
Crossuri parteneri