Daniel Cristea-Enache scrie pentru cititorii DC News. Cuvânt de început
Autor: Daniel Cristea-Enache pe 09 mai, 12:40 | Cultura
Exclusiv

Dacă la început a fost Cuvântul, la inițierea unei rubrici trebuie să lămurești cititorii asupra lucrurilor pe care ți le propui.

Înainte de 1990, acest exercițiu firesc de comunicare intelectuală și de politețe culturală nu putea fi făcut. În socialismul real, tipăriturile erau controlate 100% de Stat, iar cenzura (oficial desființată) crease un regim de obligativități: scrieți cum vreți voi, dar publicați cum vrem noi. Dacă un scriitor reușea să fugă din țară și să aleagă, astfel, exilul, numele lui dispărea din toate publicațiile și despre cărțile sale nu se mai putea scrie.

De la G. Călinescu (căruia George Ivașcu i-a încredințat rubrica din „Contemporanul”) și până la Marin Sorescu, toate numele importante din literatura postbelică au fost obligate să evolueze într-un sistem cultural complet diferit de cel de astăzi. Nici cititorul nu mai este la fel. Între cititorul tânăr de astăzi și cititorul tânăr de ieri stau două revoluții (una politică, alta tehnologică) și o schimbare de paradigmă.

Cum să înțelegi cât de odioasă era Cenzura, dacă n-ai fost niciodată cenzurat? Cum să pricepi cât de îndepărtat era visul unei plecări în străinătate, când tu îți faci vacanțele comparând ofertele cu zboruri în toată lumea? Cum să admiți că aveau sens cozile lungi  la un roman precum Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin Preda ori tirajele uriașe ale unui volum de poezii ca 11 elegii al lui Nichita Stănescu – când, azi, un romancier ce vinde 1.000 de exemplare se consideră norocos, iar un poet pe care îl cunosc vecinii lui de palier se poate numi, cu îndreptățire, un poet cu notorietate?

Rezultă din toate acestea că un critic literar care cunoaște ambele epoci are un anumit rol. El nu poate rămâne, într-un demers egoist și suficient, îndărătul cărților și studiilor sale, fără a fi atent la ceea ce se întâmplă în și cu scrisul autorilor români. Nu poate fi nostalgic, fiindcă știe ce a însemnat Epoca de Aur și nu-i mai trebuie așa ceva; după cum nu poate fi atras de injoncțiunea ideologicului în literar și, în general, în artistic.

El poate însă comunica nu numai pe orizontală, în prezentul accesabil, ci și pe verticala temporală, în ruptura de epoci și în succesiunea de perioade ori momente istorice importante pentru literatura română și pentru cursul ei.

Fiți liniștiți: n-o să cobor până la cronicarul Grigore Ureche pentru a-l explica pe un prozator ca Filip Florian. Dar trebuie explicat că Filip Florian este din generația mea, că a avut în anii ’90 o activitate intensă de comentator politic și că ulterior a renunțat la publicistică pentru a se dedica prozei. Ideologie unică, apoi implicare în bătăliile diferitelor ideologii, apoi asumarea unei singure ideologii: cea a literaturii.

E de stânga autorul pe care-l citesc? E de dreapta? Este problema lui. E modul său de a se raporta la societate și e dreptul său de a opta, în spectrul ideologic. Mă interesează, însă, ca opera lui să nu fie afectată, ca de un virus, de implicarea lui politică. Îmi displace să aud scuze de tipul: da, e o proză foarte slabă, dar autorul e băiat bun, e de-al nostru…

Dar cine stabilește valoarea unei cărți? Timpul, firește, care le pune pe toate la locul lor și dă fiecărui scriitor exact proporțiile cuvenite. Poți lucra după moment, lipindu-te de celebritățile zilei; sau poți lucra cu o anume perspectivă. Una critică și totodată istorică.

Bref, criticul literar are multe de făcut, în literatura de azi; iar lucrul acesta îi place. Este epoca ideală pentru un critic, care vine cu structura și organizarea lui, precum și cu încercarea de a face ordine, clasificând o literatură atât de vie, ierarhizând, distingând autorii importanți de simplii veleitari.

Pe vremuri, un critic apărea în paginile unei reviste tipărite după ce textul lui trecea prin mai multe vămi și devenea publicabil. Eu acum trimit, prin email, la DC News primul text al acestei rubrici, care va fi despre literatura de azi și despre ceea ce contează în sistemul nostru socio-cultural.

Rubrica va fi săptămânală, și de fiecare dată voi anunța despre ce voi scrie în săptămâna următoare, astfel încât să căutați cartea, să o deschideți; și să vă verificați impresiile de cititori cu ale mele, de critic. Data viitoare voi scrie despre Eminescu, poem cu poem. La o nouă lectură: antumele de Alex. Ștefănescu, apărută la Editura ALL.

Te-ar putea interesa și ....
Cultura Vezi toate articolele
Crossuri parteneri