Klimt, regele unei licitaţii la Londra

Sotheby's din Londra a anunţat scoaterea la licitaţia din 1 martie a lucrării Bauerngarten (Blumengarten) de Gustav Klimt, estimată la 45 de milioane de dolari.

Anunţarea prezenţei unei opere de Klimt într-o licitaţie are întotdeauna un mare răsunet, dată fiind raritatea creaţiilor artistului austriac în vânzările publice.  Gustav Klimt rămâne un nume iconic pentru colecţionari, mai ales pentru cei din Asia, şi una dintre valorile cele mai sigure pe piaţa de artă. Alături de Pollock, Bacon şi Munch, el rămâne unul dintre cei câţiva artişti care depăşesc pragul de 100 de milioane de dolari.

Peisajul Bauerngarten va fi piesa-far a licitaţiei de Londra, mai ales că o compoziţie de o asemenea calitate a artistului n-au mai apărut pe piaţa de artă în ultimii ani. Pânza este datată 1907, cea mai bună perioadă a pictorului simbolist austriac, perioadă în care l-a întâlnit pe Egon Schiele pe care, de altfel, l-a influenţat în mod vizibil.

Gustav Klimt, Portretul lui Adele Bloch Bauer II

Este, de asemenea, perioada marilor lui picturi, ca Sărutul, păstrat la Österreichische Galerie din Viena, sau a Portretului Adelei Bloch-Bauer, vândut la preţul-record de 87,9 milioane de dolari în 2006 la Christie's. Cumpărătorul lui, animatoarea de televiziune Oprah Winfrey l-a revândut recent unui amator de artă chinez cu 150 de milioane de dolari, într-o tranzacţie privată. In zece ani, Oprah a castigat peste 60 de milioane de dolari. Acest preţ l-a depăşit pe cel de 135 de milioane de dolari obţinut pentru un alt Portret al Adelei Bloch-Bauer, achiziţionat în 2006 de magnatul newyorkez al cosmeticelor Ronald Lauder.

Vândut unui proprietar care a dorit să-şi păstreze anonimatul, Peisajul propus anul acesta a fost una dintre vedetele expoziţiei Painting the Modern Garden, organizată anul trecut la Royal Academy.

Dintre peisajele de acelaşi tip, să ni-l amintim pe cel intitulat Kirche in Cassone, din 1913, vândut cu preţul 43 de milioane de dolari la Sotheby's în 2010. În anul următor,un alt peisaj, Litzlberg Am Attersee, din 2014-2015 a fost achiziţionat, tot la Sotheby's, cu 40,4 milioane de dolari. Această pânză fusese expusă la Muzeul de Artă Modernă din Salzburg, înainte de a se întoarce la proprietarul ei, George Jorish, spoliat de nazişti în timpul celui de-al Doile Război Mondial. Cumpărătorul din epocă, David Lachenmann, un negustor de artă din Zürich, a refuzat să dezvăluie numele clientului său. 

Klimt, Sărutul

Într-un gen diferit de portrete, peisajele în care se vede influenţa lui Monet şi în special a Nuferilor săi, sunt la fel de bine cotate pe piaţa de artă. Cel ce va fi vândut în curând la Sotheby's din Londra pare un covor cu tuşe de toate culorile, aproape abstract.

Excepţionalul portret în picioare al lui Gertrud Loew, a fost cumpărat în mai puţin de 15 minute, în 2015, în licitaţia de artă modernă şi impresionistă de la Sotheby's, din Londra la aproape 35 de milioane de euro, după ce fusese evaluat la 16-25 de milioane de lire sterline. Gertrud Loew, în vârstă de 19 ani la data portretului, era fiul medicului vienez Anton Loew, directorul unui spital la care au fost internaţi Mahler, Wittgenstein şi chiar Klimt. Realizată în 1902, această pictură este specială datorită formatului ei neobişnuit, vertical şi extrem de îngust, care pare inspirat de arta japoneză.

O opera de Magritte în lictaţie la  Christie’s

Într-o altă licitaţie, de artă suprarealistă, ce va avea loc în 28 februarie la Christie’s, lotul-far va fi La corde sensible de René Magritte, realizat de pictorul belgian în 1960 şi estimat între 14 şi 18 milioane de lire sterline. Magritte a considerat întotdeauna drept fundamentală nevoia artei de a propune mereu ceva nou, de a revoluţiona modul în care publicul “trăieşte” opera şi, din acest punct de vedere, tabloul propus este o exemplificare perfectă a cercetărilor sale în această direcţie.

Rene Magritte, La corde sensible

Pânza este emblematică pentru poetica lui Magritte, pentru capacitatea sa incredibilă de a sintetiza elementele vieţii de zi cu zi în situaţii paradoxale, ce pot include metamorfoze ale naturii sau antropmorfisme speciale la care participă elemente celeste. Rezultatul este întotdeauna o imagine care uimeşte prin simplitate şi prin naturaleţea aparentă, dar care, la o a doua privire,  îşi dezvăluie incongruenţa implicită.

Pictura are elemente naturale, caracterizate de o cromatică elementară de peisaj montan, planul de verdeaţă reflectă cerul de azur, iar cele două culori se întâlnesc şi se “topesc” în sfumato-ul reliefului din axa orizontală a tabloului. Armonia pitorească de carte poştală a văii este întreruptă de cupa de cristal din prim plan, care, cu dimensiuni extraordinare, depăşeşte peisajul. Deasupra ei, pluteşte un nor care se joacă ambiguu cu contextul natural din jur, apărând ca un element integrat în pesaj, dar, în acelaşi timp, dialogând cu straniul, asumându-şi în raport cu cupa rolul principal. Este fotografia unei metamorfoze complete, lichidul devenind vapori.

Rene Magritte, Idei clare

Magritte a văzut suprarealismul într-o optică personală faţă de artiştii parizieni. Protagoniştii compoziţiilor sale  sunt adesea obiecte clasice, fără referinţă imediată la elementele visului sau ale misterului, dar aşezate în situaţii care le extrag din realitate. Acest fapt intensifică efectul de confuzie, de uluire a privitorului care, recunoscând obiectele, încearcă în van să înţeleagă paradoxul  din faţa ochilor săi.

A face din această pictură o  faţetă fundamentală a producţiei artistului înseamnă, de fapt, folosirea câtorva elemente canonice pe care le regăsim şi în alte opere, păstrate în mari colecţii muzeale sau particulare. Primul dintre ele este cerul care este întotdeauna albastru şi ocupă cel puţin jumătate din suprafaţa pânzei, alteori găzduieşte nori şi alte obiecte, suspendate în mod nenatural, ca în cazul acestei pânze.

Magritte, Valorile personale

Idei clare, operă, realizată între 1955şi 1958, care a fost vândută la Christie's în 2006, are un nor foarte asemănător cu cel din Coarda sensibilă  şi este în mod ciudat însoţită de zborul unei bucăţi de stâncă.

Să amintim şi Vacanţele lui Hegel, creaţie vândută tot la Christie's, în 2011, cu 10.162.500 de dolari, în care apare un al doilea element caracteristic al picturii magrittiene, paharul. Declinat în forme diverse, el este protagonistul unor scene cu parfum filosofic, cum ar fi Valorile personale. El este aşezat de artist pe o umbrelă deschisă, ambele încorporate unui spaţiu roşu în cazul Vacanţelor lui Hegel. Funcţia recipientului de sticlă în acest caz este negarea celei a umbrelei, împiedicând contactul acesteia cu apa. 

Magritte, Vacanțele lui Hegel

Realizat de Magritte ca dar pentru soţia sa Georgette, Coarda sensibilă este una dintre picturile în ulei cele mai mari realizate de artistul suprarealist. Ea a fost apoi vândută de soţii Magritte negustorului de artă Renée Lachowsky, care a cedat-o lui Ronald Winston, fiul cunsocutei familii de bijutieri Harry Wilson, făcând parte din colecţia familiei până în 1990. În 1998, imaginea a fost folosită de poşta belgiană împreună cu alte opere ale pictorului pentru a realiza o serie de timbre comemorative cu prilejul centenarului naşterii artistului.

Casa Christie’s aşteaptă un rezultat excelent al acestei vânzări, sperând depăşirea recordului actual al artistului de 12.659.500 de dolari, obţinuţi pentru lucrarea Imperiul luminilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News