Studiul privind ˝Pericolele percepției˝ realizat de către IPSOS arată că românii ocupă locul secund în topul ignoranței, cu o distanță mare între percepția asupra unor aspecte și realitate, fapt datorat în mare parte consumului de media online. La nivel individual, mecanismele de distorsionare a realității în favoarea unor percepții eronate sunt minuțios explicate de către Hans Rosling (2018), care oferă zece motive pentru care interpretăm greșit lumea.

Scurtul nostru ghid de supraviețuire în campania electorală pe care îl propunem în continuare se bazează pe aceste rezultate, care ne ajută să ne dezvoltăm o gândire critică, astfel încât să câștigăm imunitate în fața mecanismelor de propagandă care ne vor lua cu asalt în perioada care urmează, până la alegerile locale din luna iunie. Încercările de manipulare vor fi cu siguranță asidue, având în vedere că miza rezultatelor este mare pentru toate formațiunile politice: PNL ar dori să își consolideze poziția de lider în ceea ce privește opțiunile de vot ale românilor, obținută în urma alegerilor europarlamentare din primăvara anului trecut. PSD trebuie să demonstreze că episodul Liviu Dragnea a fost doar o întâmplare nefericită în istoria sa, având forța să redevină un jucător credibil și respectat pe scena politică românească. USR și Plus trebuie să arate că scorul de la alegerile pentru Parlamentul European nu a fost doar rezultatul unei euforii de moment, ci chiar reprezintă o categorie aparte de populație, numeroasă, în timp ce PRO România își joacă șansa de a fi partid parlamentar în următoarea legislatură.

România este cea mai ignorantă țară europeană

Zilele acestea, IPSOS a dat publicității un nou studiu din seria anuală ˝Pericolele percepției˝ (https://perils.ipsos.com/slides/index.html ). Pentru al doilea an consecutiv, România a fost și ea introdusă în rândul celor peste 30 de state de la nivel mondial în care s-a testat percepția publică referitoare la diferite subiecte. De această dată, întrebările au fost legate de cauzele deceselor în propria țară, cum ar fi cancerul, bolile cardiovasculare, accidentele sau violența interpersonală. Răspunsurile participanților la studiu au fost comparate cu date statistice oficiale, iar rezultatele au contribuit la realizarea unui top al țărilor cu cea mai eronată percepție; cu cât este mai mare diferența dintre percepție și realitate, cu atât țara respectivă se află mai sus în top. Anul acesta, România se află pe locul doi în topul țărilor cu cea mai distorsionată percepție, între Turcia (locul întâi) și Spania (locul trei). Țările cu cea mai acurată percepție sunt Brazilia, Coreea de Sud și Olanda.

În mod real, cele mai frecvente cauze ale deceselor înregistrate în rândul românilor sunt bolile cardiovasculare, cancerul și disfuncțiile neurologice cum ar fi demența. În urma răspunsurilor date de către cei intervievați, ordinea celor mai frecvente cauze de deces este alta: pe primul loc este cancerul, apoi bolile cardiovasculare, consumul de substanțe interzise cum ar fi drogurile și violența interpersonală (ca de exemplu omorurile). Românii s-au înșelat cel mai mult în privința deceselor cauzate de bolile cardiovasculare – le-au subapreciat cu 44%, apoi în privința deceselor cauzate de violența interpersonală, de consumul de substanțe interzise, de accidente rutiere, suicid și boli cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA), pe care le-au supra-apreciat.

Mass media online contribuie semnificativ la crearea percepției greșite asupra realității

Însă nu rezultatele în sine sunt cele mai interesante, ci cauzele care au determinat aceste diferențe mari între realitate și percepție. Studiul IPSOS testează o serie de factori care ar fi putut influența percepțiile: urmărirea știrilor, experiența personală cu respectiva cauză de deces, identificarea celui mai neplăcut mod de a muri, a aspectului asupra căruia respondenții consideră că dețin cel mai mic control și credința că respectivul lucru li se poate întâmpla chiar lor personal.

Astfel, mass media – în special media online - se pare că a avut un rol important în manufacturarea opiniei publice. Primele trei subiecte pe care românii spun că le văd în mod frecvent la știri sunt accidentele de transport (44%), violență interpersonală cum ar fi omorurile (39%), cancer (30%), boli cardiovasculare (19%). De regulă, urmăresc știrile online, prin internet (33%), apoi la televizor (32%), în social media (Facebook, Tweeter – 16%), la radio (9%), pe aplicații mobile (6%) și în presa scrisă (3%).

Românii au avut cea mai intensă experiență personală cu cancerul (70%), care este pe primul loc și atunci când este vorba despre cel mai neplăcut mod de a muri (pentru 43% dintre români). Respondenții de la noi consideră că cel mai puțin pot controla rănirea în urma unui accident rutier și apariția cancerului, acestea două fiind și evenimentele de care ne temem cel mai mult că ni s-ar putea întâmpla.

Rezultate privind factorii de influență asupra percepției explică întrucâtva diferențele față de realitate, dar autorii studiului precizează că explicațiile sunt valide eventual la nivel de țară, în timp ce la nivel individual situația este mai complexă și mai puțin clară.

Zece motive pentru care interpretăm greșit lumea

Percepțiile nu depind integral nici de nivelul de educație (cu cât nivelul de educație este mai ridicat, cu atât s-ar presupune că accesul la informații este mai mare, deci percepția ar trebui să fie cât mai aproape de adevăr) și nici de expunerea la informațiile mass media (mass media nu este singura vinovată de percepțiile noastre greșite). La fel cum iluziile optice nu sunt interpretări greșite ale văzului, ci ale creierului care formează de fapt imaginea, tot astfel se întâmplă și cu percepțiile – sunt create prin mecanisme cognitive instinctuale, la nivelul creierului. Recunoscându-le și învățând să le controlăm, învățăm de fapt să distingem realitatea, astfel încât mecanismele de persuasiune (sau presuasiune?) și manipulare să nu aibă efectul scontat asupra noastră.
Hans Rosling (în cartea ˝Factfulness˝, apărută la Editura Publica în 2018) identifică zece instincte care au legătură directă cu formarea percepțiilor. Le vom analiza pe rând, și vom vedea cum ne ajută contracararea lor în formarea unei opinii cât mai acurate referitor la viitoarea ofertă electorală.

Nu vă uitați doar către lideri, ci uitați-vă către majoritatea membrilor de partid. Dacă vă identificați cu aceștia din urmă, atunci ați făcut alegerea corectă

Instinctul decalajului este primul dintre instinctele care ne păcălesc percepția și se referă la tendința noastră de a vedea diferențe majore acolo unde acestea de fapt nu există. Dihotomiile de tipul bine-rău, sărac-bogat, noi-voi nu sunt benefice percepțiilor acurate asupra realității, oamenii tinzând să supra-aprecieze contextul cu care se identifică și să subaprecieze restul.

Accentuarea exagerată a diferențelor este una dintre tacticile de manipulare preferate de către partide. ˝Noi suntem singurii care vă aducem bunăstarea și care creștem calitatea vieții fiecăruia dintre dumneavoastră˝, va încerca să vă convingă fiecare candidat la primărie, ˝pentru că noi suntem cei mai buni˝. Pentru o evaluare corectă însă, nu-i comparați pe cei mai buni între ei, uitați-vă către profilul majorității membrilor de partid. Dacă vă identificați cu aceștia, atunci ați făcut alegerea corectă.

Așteptați-vă la vești proaste despre candidatul preferat; astfel, nu veți mai fi surprinși

Înclinația noastră spre dramă (cu sens de teatralitate) face ca știrile negative să se bucure de mai mult interes decât celelalte – acesta este instinctul negativității. Este mai ușor să fii la curent cu lucrurile rele, dar se vorbește prea puțin de lucrurile care schimbă lumea în bine. Prin urmare, există ispita de a crede că aspectele negative sunt dominante, mai ales că normalitatea nu interesează pe nimeni. Nu credeți tot ce spun politicienii de rău unii despre alții, și ei știu că astfel vă pot atrage atenția mai ușor. Plus că mediatizarea unei informații negative o transformă în realitate pură la nivel de percepție. Nu vă oferiți să fiți gloanțe pe câmpul politic de luptă, păstrați-vă percepțiile cât mai puțin influențate de știrile negative despre candidați. Așteptați-vă la vești proaste despre candidatul preferat, și astfel impactul emoțional nu va mai fi la fel de mare, de natură vă să schimbe întreaga percepție și chiar opțiune de vot.

Nu credeți că o creștere a procentelor în sondaje este constantă, la infinit

Al treilea instinct, cel al liniei drepte, ne induce în mod eronat impresia că orice creștere a unui fenomen se produce uniform, în linie dreaptă, când de fapt cel mai adesea cunoaște perioade de stagnare sau chiar regres. Acest lucru poate fi speculat de către oponenți: chiar dacă vedeți că preferatul dumneavoastră a crescut în ultimele sondaje de opinie, să nu credeți că misiunea dumneavoastră de susținere s-a încheiat. Și invers, chiar dacă cel de pe prima poziție crește constant, dar nu este cel pe care îl susțineți dumneavoastră personal, nu înseamnă că acesta nu poate reveni. Situația se poate schimba oricând, iar demobilizarea precoce este extrem de periculoasă. Desigur, cel mai periculos rămâne să nu vă prezentați la vot, bazându-vă în mod eronat pe faptul că preferatul dumneavoastră va crește oricum în preferințele alegătorilor (sau, din contra, nu va câștiga nicicum), urmând tendința de până atunci.

Fiți precauți atunci când vi se oferă o perspectivă vădit înfricoșătoare asupra viitorului

Instinctul fricii este cel care filtrează cel mai mult informația; cu cât o situație are un grad mai mare de dramatism (în sensul de teatralitate), cu atât îi acordăm mai multă atenție. Știrile cu cel mai mare efect sunt cele care stârnesc cele mai multe tipuri de anxietăți. Recunoașteți din timp atunci când vi se prezintă perspectiva unui viitor sumbru în situația în care ar accede la guvernare o anumită forță politică. Teama că veți ajunge în situația de a nu vă putea plăti la timp facturile, de exemplu, din cauza inflației mari și a înghețării veniturilor din cauza unui program de guvernare prost – așa cum vă explică foarte convingător oponenții politici în scenariul în care nu vor câștiga ei alegerile - vă poate paraliza dorința de a susține un anumit partid.

Cereți termeni de comparație atunci când vi se prezintă cifre!

Instinctul mărimii ne determină să estimăm inexact dimensiunea lucrurilor; astfel, imaginea suferinței individuale (creată de mass media dar și de organizațiile caritabile de exemplu) distorsionează imaginea oamenilor despre lume, iar progresul este subestimat sistematic. Cazurile izolate sunt percepute ca reprezentând majoritatea, și astfel puteți acționa în necunoștință deplină de cauză. Nu credeți când vi se spune că situația locurilor de muncă din localitatea dumneavoastră este dezastruoasă, din cauza fostei guvernări. Cereți termeni de comparație! Aveți 10% rata șomajului, dar poate acum 4 ani era 15%, sau poate că acum sunteți de două ori sub media localităților din zonă.

Nu generalizați inutil. Nicio pădure fără uscături!

Prin instinctul generalizării, cel de-al șaselea instinct, împărțim prea ușor totul în categorii, pentru a fi mai ușor de asimilat, însă deseori suntem duși în eroare. Trebuie să ne ferim de exemplele excepționale. Dacă ni se prezintă un caz răsunător de corupție legat de o persoană dintr-un partid, nu înseamnă că tot partidul este corupt. Și invers, dacă apreciem în mod deosebit un membru al unui partid, nu înseamnă automat că întreg partidul este format numai din oameni de calitate. Nu există pădure fără uscături!

Orice se poate schimba, oricând!

Credința că grupul căruia îi aparții are un destin particular (instinctul destinului) te ajută să păstrezi coeziunea în jurul unui ideal statornic, care generează un anume sentiment de superioritate, dar nu uita că societățile și culturile se schimbă. A veni cu aceeași ofertă electorală, cu aceeași viziune despre societate mai multe cicluri electorale la rând este o greșeală strategică gravă. Chiar dacă să zicem că bazinul electoral al unui partid este format din aceleași categorii socio-profesionale, aspirațiile individuale se schimbă de la o generație la alta, evoluează. Cu 12 ani în urmă, digitalizarea serviciilor în primării cu siguranță nu ar fi fost apreciată de către funcționarii pentru care primul computer avea nevoie de o încăpere întreagă pentru a fi instalat. Acum însă, tuturor le-ar plăcea să le fie ușurată munca.

Ascultă întotdeauna și argumentele celorlalți, fără patimă!

Instinctul perspectivei unice ne învață că e mai ușor să ai o singură opinie despre un anumit lucru; poți avea răspunsuri gata pregătite oricând, fără efort cognitiv și fără să fii nevoit să aprofundezi ceva. Sunt două motive pentru care oamenii se concentrează asupra unei singure perspective: ideologia politică și motivul profesional. Dar în momentul în care pui la îndoială în mod conștient o credință, acceptând și alte puncte de vedere, reprezintă oricum o evoluție: fie te convingi de adevărul credinței tale, cu mai multe argumente, fie găsești o soluție mai bună pentru situația ta. Dar cu siguranță cea mai proastă variantă este să nu-ți părăsești deloc bula. A rămâne fidel unui partid nu din convingere, ci din obișnuință, este la fel de neproductiv ca și când ai arunca sare în apa de mare.

Un singur om nu este vinovat pentru tot, dar nici nu salvează totul!

Instinctul țapului ispășitor, al nouălea, ne duce în ispita ca, în momentul în care am identificat ˝omul rău˝, să considerăm că problema a fost rezolvată și să nu mai gândim mai departe. Vinovații de serviciu sunt în general corupții, jurnaliștii mincinoși și străinii, exagerând astfel importanța indivizilor. Uităm astfel că învinovățirea cu prea mare ușurință a unei persoane mută atenția de la alte posibile cauze. Dar nu liderii, nu eroii construiesc sau distrug o societate, ci oamenii înșiși! Nu aruncați cu pietre într-un singur om pentru faptul că cetățenii din orașul dumneavoastră nu au nivelul de trai pe care și l-au dorit dar nici să nu vă așteptați la minuni din partea unui erou salvator. Nu-i credeți pe cei care vă promit asta. Întotdeauna este vorba despre un efort colectiv!

Acordați-vă suficient timp pentru a vă hotărî cui veți da votul

Ultimul instinct are distorsionează realitatea este instinctul urgenței – atunci când ne este frică, suntem sub presiunea timpului și ne gândim la cele mai sumbre scenarii, luăm cele mai stupide decizii. Este mecanismul cel mai frecvent speculat de către vânzători – și ce altceva sunt politicienii, și mai ales candidații, dacă nu vânzători de oferte electorale! Retorica agresivă din discursuri ne determină să ne dorim să acționăm imediat în fața unui pericol iminent: ˝veți sta în întuneric și nefericire cel puțin încă zece ani dacă nu mă alegeți pe mine să vă ajut să ieșiți din starea în care vă aflați. Și așa este târziu. Nu mai pierdeți timp, acum ori niciodată! Votați-mă!˝. Îndemnul la acțiune de acest tip te face să gândești mai puțin critic și să decizi impulsiv. Ori cunoscând tehnica, nu veți cădea în capcana presiunii; aveți suficient timp pentru a lua o decizie informată și pe deplin asumată legată de cui acordați încrederea dumneavoastră în ziua votului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News