Leul românesc împlineşte 179 de ani de când a fost introdus în circulație de domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica. Astfel, pe 16 septembrie 1836, leul românesc a devenit monedă oficială în Țara Românească. Până la acel moment, toate impozitele se plăteau în moneda străină  löwenthaler (taleri olandezi), cărora românii le spuneau “lei”. Acest lucru se întâmpla pentru că pe reversul talerilor olandezi apărea un leu ridicat în două picioare.

Legea monetară adoptată la 22 aprilie 1867 instituia leul ca moneda naţională, egal cu 100 de bani. Un leu românesc cântarea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur:argint. Pentru a ocoli pretenţiile turcilor, au fost puse în circulaţie mai întâi monedele divizionare de 1, 2, 5 şi 10 bani (în 1867). Ele erau din bronz şi au fost bătute la doua monetării din Birmingham (Anglia). Un an mai târziu, în 1868, au fost emise primele monede româneşti de aur, cu valoarea de 20 de lei, tirajul fiind simbolic de doar 200 de bucăţi.

La 3 martie 1870, se înfiinţează la Bucureşti Monetăria Statului, care bate, în acelaşi an, moneda de argint de un leu şi pe cea de aur de 20 lei. Punând în circulaţie aceşti bani, guvernul român „a ignorat pretenţia otomană” care se referea la existenţa pe monede a unui însemn al suveranităţii turceşti. În anii următori, sistemul monetar românesc avea sa fie întregit cu piesa de argint de 50 de bani şi cele de doi şi, respectiv, de cinci lei, potrivit bucpress.eu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News