”Imaginează-ți cum este să primești o notificare cu două zile înainte să-ți ”împachetezi” casa. Situația disperată a urmat unui război care a luat viața copiilor și a scufundat națiunea într-o înfrângere amară. Pacea parafată pe repede înainte prevede ca locuința ta să fie predată învingătorilor și tu ești ultimul care află” descriu jurnaliștii de la Sky News situația etnicilor armeni din Nagorno-Karabakh. 

”De ce ne-au luat copiii și i-au ucis, când ar fi putut spune: oferim pământurile, du-te și trăiește-ți viața”

O mamă de lângă satul Nor Seysulan își strigă furia, după ce jertfa ei a fost dureroasă și inutilă: ”De ce ne-au luat copiii și i-au ucis, când ar fi putut spune: oferim pământurile, du-te și trăiește-ți viața” a spus ea, plângând. ”Nici măcar nu știu unde este copilul meu mort, pentru a-l aduce acasă și a-l îngropa. De ce ne fac asta?” a continuat mama îndurerată. 

Fiul ei care a supraviețuit a servit în Shushi sau Shusha, cum spun azerbaijanii. Momentul în care Shusha a fost capturat a fost un moment-cheie pentru Azerbaijan - momentul în care Armenia a realizat că principalul oraș, capitala Stepanakert, va fi următorul și că șansa unei victorii a fost spulberată. Fiul femeii era în Shushi de șase săptămâni când a venit ordinul să plece. 

”Aceasta este povestea pe care o asculți încontinuu în Nagorno-Karabakh și în regiunile din jur” scriu jurnaliștii britanici. 

Istoria se repetă după 30 de ani în munții disputați: pământuri pierdute și câștigate de Azerbaijan, câștigate și pierdute de Armenia în două războaie la 30 de ani distanță, mai notează jurnaliștii. Civili din ambele părți au fost nevoiți să se mute pe măsură ce granițele au fost desenate și re-desenate. 

Toată viața, rezumată la o grămadă de pături și o piatră memorială

Nor Seysulan este unul dintre cele șase sate care au fost predate Azerbaijanului vineri, alături de orașul Aghdam. Ramila Ovanesyan, o femeie care a vorbit cu jurnaliștii de la Sky News, a deschis o mașină tip van în care erau o grămadă de pături și o piatră memorială. ”Am trei trupuri îngropate aici” a spus ea, adăugând: ”Iau cu mine o mână din pământul soțului meu, mamei mele și tatălui meu”. Vrea să știe cum guvernul poate compensa ceea ce ea a pierdut. Soțul său a fost veteran, a murit de cancer. Acum, ea vrea doar o bucată de pământ unde să mute trupurile celor pe care i-a pierdut.

”Azerbaijanul îi învață pe copiii lor nou-născuți că suntem dușmani, îi învață ura”

Artash Parshanyan, în vârstă de 70 de ani, din Old Maragan, spune: ”Mai întâi turcii ne-au dat afară și am venit aici, acum ne dau afară din nou”. Jurnaliștii britanici spun că oamenii nu se referă azerbaijani ca învingători, ci mereu la turci, fiind clar pentru ei cine a câștigat războiul pentru Azerbaijan. ”Azerbaijanul îi învață pe copiii lor nou-născuți că suntem dușmani, îi învață ura” a mai spus Parshanyan. 

Multe dintre casele din Kalbajar sunt deja arse. Casele din Nor Seysulan și satele din jurul Aghdam mocnesc încă. Mai multe vor arde înainte ca această ultimă predare a teritoriului să fie finalizată, la începutul lunii decembrie, scriu jurnaliștii britanici. Armenii preferă să-și ardă casele decât să le lase pentru ca azerbaidjanii să locuiască în ele.

”Pâinea a fost ruptă în două. Acum suntem două bucăți diferite”

Georgiy Emilian era paznic în fața unui restaurant, dar acum nu mai sunt clienți. Gestionează traficul și crede că nu vor veni mulți azerbaidjanii înapoi, pentru că munții Kalbajar se află între partea armeană a Nagorno-Karabakh și Armenia propriu-zisă. ”Am fi și unii, și alții ”ocupați” atunci” vede el lucrurile. Își amintește de vremea când azerbaidjanii și armenii trăiau unul lângă altul, înainte de primul război.

”Nici noi, nici ei nu ne răneam reciproc. Dar acum situația este diferită. Pâinea a fost ruptă în două. Acum suntem două bucăți diferite. Nu mai putem trăi împreună - este imposibil” conchide el. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News