Iată editorialul scris de Bogdan Chirieac:

România - model de urmat într-o regiune în flăcări?

România nu are, în acest moment, o analiză independentă asupra perioadei numită deja războiul româno-român 2014-2017. În numele luptei anticorupție, pe lângă vinovați autentici, de fapte ce au dus la pierderi de milioane de euro și chiar la pierderi de vieți omenești, mulți alți vinovați au scăpat neatinși și, la fel de grav, s-au construit foarte multe dosare politice, unele dintre ele soldate după ani de zile cu achitări în instanțele de judecată.

Nu știm încă cine a hotărât acest experiment în Europa de Est și de ce acesta s-a limitat strict la zona de justiție și nu s-a schimbat nimic în administrație sau legislație în privința transparenței achizițiilor publice. Important este însă că, în marile cancelarii ale lumii, episodul istoric despre care în spatele ușilor închise din România se spune că a făcut mai mult rău decât bine a fost apreciat pozitiv. Ba a fost propus și în statele din regiune, așa cum sunt Ungaria și Bulgaria.

”Refuz să transform Ungaria în România!”

Au făcut istorie răspunsurile date de premierii celor două țări. În 2015, Viktor Orban afirma la Budapesta: “Refuz să transform Ungaria în România”, iar premierul bulgar afirma la Sofia: ”Bulgaria nu are probleme cu corupția, România în schimb are. Cum începem să vorbim cu un ministru de la București, imediat este arestat. “

De câteva săptămâni, în regiunea sud-est europeană lucrurile se agită. Premierul Boiko Borisov este într-un conflict deschis cu președintele Rumen Radev, fost pilot de vânătoare. Brusc, mari mase de bulgari au aflat, după ani de zile, că Borisov este profund corupt și cer luptă împotriva corupției. Ciudat este că și președintele, și premierul de la Sofia sunt mai degrabă proruși decât euroatlantici. Ceva urmează să se întâmple categoric și în Bulgaria. 

În Belarus, despre care toată lumea știe că este ultima dictatură din Europa, Alexander Lukashenko, ajuns președinte imediat după 90, a falsificat din nou alegerile prezidențiale. De data aceasta sunt manifestații dure, soldate cu morți și răniți. Lukashenko a rezistat pe scaunul de dictator graţie iubirii veșnice pe care a declarat-o Rusiei. 

În Serbia, imediat după realegerea președintelui Vučić, au urmat ample demonstrații de protest. Chiar dacă alegerile au fost în general libere și corecte. În Serbia, apropiată și ea de Rusia, demonstrațiile au încetat destul de rapid. Dacă ne uitam pe hartă, mai sunt două state unde ar trebui să izbucnească mișcări populare: Ungaria lui Viktor Orban și Republica Moldova a președintelui Igor Dodon. Deși aflate în situații politico-economice total diferite, atât Budapesta cât și Chișinăul au relații strânse cu Moscova. 

În Ucraina, aşa cum știm, după Piața Maidan, avem o situație de război fierbinte. Instabilitatea crescândă din această țară este un pericol pentru întreaga regiune.

Tensiuni în statele aflate sub influență rusească

Ar fi  prematur să identificăm în acest moment cine pune cărbuni sub cazanul mișcărilor populare din Europa de Est. Avem câteva date concrete. Astfel, toate statele menționate s-au aflat sau se află în diverse stadii sub o puternică influență rusească. În același timp, Rusia, intrată în Orientul Mijlociu prin Siria și poate în curând prin Libia și Liban, cu o relație problematică cu Turcia, dar și cu veniturile grav amputate de prăbușirea prețului la petrol, se află indiscutabil într-un moment de slăbiciune în privința influenţei politico-economice în Europa de Est. Să se fi hotărât în vreuna dintre cancelariile din America de Nord sau din Europa occidentală că Europa de Est trebuie să îmbrățișeze modelul românesc? S-ar justifica eforturile făcute în România.

E adevărat că potrivit hotărârilor Curții Constituționale a țării - cel  mai abilitat organism oficial cu putință - în România s-au săvârșit grave abuzuri în justiție, s-au încălcat drepturile şi libertățile omului, a fost distrus capitalul românesc și s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă. În același timp, din satelit, se văd numai rezultate pozitive: creștere economică fără precedent, stabilitate economică și politică, uși deschise în toate cancelariile occidentale.

Arestarea lui Portocală, semnal puternic

Președintele Iohannis, astăzi când vorbim, este incontestabil, în ochii Occidentului, cel mai apreciat lider din regiune, cu o relație specială atât la Washington, cât și la Berlin. Mai mult, pe teritoriul României Pentagonul investește începând de anul viitor 130 de milioane de dolari în modernizarea bazei de la Câmpia Turzii. Securitatea și integritatea țării sunt asigurate, cum nu se poate mai bine, de umbrela americană și de fondurile europene. Urmează oare ca “modelul românesc” sa fie impus țărilor care ne înconjoară?

Mai știm că influența directă a Rusiei în țara noastră este minimă. Ea s-ar putea manifesta, eventual, de o manieră soft, prin recenta achiziție a unor importante instituții de presă din România. Deocamdată însă nu există motive pentru a crede, în mod real, că lucrul acesta se întâmplă deja.

Se încearcă oare o curățare a statelor din jurul României de influențe rusești sau o extindere a modelului românesc de luptă anticorupție, profitând-se de slăbiciunea de astăzi a Moscovei? Merită să urmărim cu atenție evoluțiile din jurul nostru. Cu atât mai mult cu cât este puțin probabil ca în România să fie pusă în discuție stabilitatea sau să reînceapă abuzurile din justiție.

Arestarea preventivă a lui Portocală a fost un semnal că foștii torționari nu mai sunt imuni în fața sistemului. În felul acesta se deschide calea combaterii pe bune a corupției, detașată de influențele politice, și da, poate că suferințele prin care a trecut România ar putea să conducă până la urmă la un final fericit, în sensul întăririi democrației și creșterii prosperității țării

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News