Potrivit unui nou studiu, până la 40% din capacitatea unui pui de cățeș de a comunica cu noi este genetică, chiar înainte de a fi dresat de către stăpân. Cu alte cuvinte, prietenia pentru care sunt cunoscuți puii este parțial înnăscută, deși unii sunt mai sociali decât alții, pe baza genelor lor. Echipa din spatele descoperirilor spune că aceasta ar putea ajuta la îmbunătățirea antrenamentului pentru câinii de serviciu în viitor.

Studiul a implicat 375 de pui cu o vârstă medie de 8,5 săptămâni. Câinii au fost rugați să finalizeze o varietate de sarcini standardizate concepute pentru a-și măsura capacitatea de reacție la interacțiunea umană și dorința lor de a coopera.

„Acestea sunt cifre destul de mari, la fel ca estimările heritabilității inteligenței în propria noastră specie”, spune psihologul animal Emily Bray, de la Universitatea din Arizona, Tucson. „Toate aceste descoperiri sugerează că câinii sunt pregătiți biologic pentru comunicarea cu oamenii”, a mai precizat acesta. Bray și colegii ei au petrecut un deceniu lucrând cu câini la organizația de câini de serviciu Canine Companions din SUA, care le oferă acces la o mulțime de cățeluși.

Cățeii se nasc cu un material genetic excepțional, asemănător bebelușilor

Folosind datele din observațiile colectate între 2017 și mijlocul anului 2020, echipa a construit un model statistic care compară factorii genetici cu factorii de mediu la câinii pe care i-au testat, controlând în același timp rasa, sexul, vârsta și locația de creștere. Puii tineri au fost cei mai receptivi atunci când un dresor a privit sau a arătat spre un container care ascundea mâncarea - deși câinii au respectat ordinele doar atunci când privirea sau gestul au fost precedate de un indiciu social.

Într-un alt test, puii s-au arătat dornici să se uite la un dresor în timp ce persoana vorbea cu un animal de companie. Cu toate acestea, într-un experiment cu un recipient sigilat care conține alimente, câinii s-au uitat mai puțin la tovarășii lor umani, sugerând că, în timp ce erau buni în a răspunde la indicațiile acestora, capacitatea lor de a comunica în natură vine mai târziu în dezvoltarea lor.

De fapt, există o cantitate tot mai mare de dovezi prin care cățeii foarte tineri împărtășesc aceeași dorință de a coopera și de a comunica ca și bebelușii, deși oamenii de știință nu au stabilit încă influențele genetice care ar putea sta în spatele acestui comportament.

În continuare, cercetătorii doresc să caute gene specifice care influențează sociabilitatea la pui, ceea ce va necesita un studiu de asociere la nivelul întregului genom, implicarea mai multor tipuri de câini și urmărirea acestor canini în timp, mai degrabă decât doar analizarea comportamentului lor într-un singur punct în dezvoltarea lor, precizează Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News