După ce, săptămâna trecută, mai mulţi campioni olimpici şi mondiali au făcut un apel în Senatul României pentru salvarea sportului românesc, Ion Țiriac dorește, la rândul său, să reitereze carențele acestei ramuri educaționale cu care, cândva, ne lăudam peste tot în lume.

”Sunt 30 de ani de când am sărit dintr-un sistem în altul. Emerging country (n.r. - ţară în curs de dezvoltare), emerging cetăţeni şi aşa mai departe... dar din păcate tranziţia asta de la stat la privat nu s-a făcut la noi. În măsura în care alte ţări au fost pregătite pentru treaba asta, au făcut-o mai repede sau au avut o moştenire dintotdeauna. Sportul la noi înainte de '90 a fost o treabă naţională, de stat. A mai fost şi un vehicul ca România să fie pe mapamond... am stat la masă cu oricine pe vrea aia cu sportul. S-a văzut la Sydney (n.r. - Jocurile Olimpice de la Sydney 2000) moştenirea pe care o avea (n.r. - sportul românesc) de la generaţiile dinainte şi am adus medaliile pe care le-am adus. Dacă nu se ia o măsură radicală socială, nu atât pentru sport, cât pentru tineret, o să rămânem de râsul lumii. Iar în curând lumea nu o să-şi mai aducă aminte de cine am fost (n.r. - în sport). Adică 90% dintre cetăţenii României de azi nu l-au văzut nici pe Ţiriac, nici pe Năstase... nici chiar pe Hagi, care e mult mai tânăr ca noi. Darămite pe Nadia în 1976”, a spus Ion Țiriac.

E foarte, foarte greu să faci ceva

”Excepţii vor fi totdeauna. Va fi o Halep azi, o Ana-Maria Brânză la scrimă, o să mai fie ceva la judo... însă o selecţie naturală nu avem. Nadia Comăneci are 3.800 de copii între 4 şi 6 ani la turneul ei de la Oklahoma. Nu New York, nu Los Angeles, la Oklahoma. Iar Federaţia Română de Gimnastică are 250 de copii în toată ţara. Cum să te baţi cu ei? Deci în loc să ne plângem ar trebui să facem ceva. Primul pas ar fi putut fi cele 1.000 de grădiniţe olimpice, să le spun aşa... De ce s-a oprit (n.r. - proiectul grădiniţelor sportive) şi cine e responsabil? Dacă dumneata cauţi mâine un responsabil, nu găseşti. De ce s-a oprit? Pentru că nici nu plecase ca lumea, că în afară de cei 4 sportivi, mi se pare Camelia Potec, Szabo şi cine mai era, care puteau să ducă greul la selecţie... trebuia să mai fie cineva de la Ministerul Învăţământului, de la Ministerul Dezvoltării, Ministerul Sănătăţii şi să facă ce trebuia să facă. Am ajuns la concluzia că e foarte, foarte greu să faci ceva dacă nu-i pasă nimănui de muncă. Nu că ar fi contra cineva, eu am fost cu pălăria în mână peste tot... şi eu şi cei 50 de medaliaţi cu aur care s-au dus la cei care au fost aleşi, nu la cei care au fost numiţi. Să sperăm că iese ceva, dar mai mult nu am cum să vă spun”, a mai declarat fostul mare tenismen român, într-un interviu pentru Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News