În 1989, la Revoluție, ca student, Val Vâlcu s-a dus să ajute, voluntar, la Spitalul Municipal București. Instituția era golită de pacienții obișnuiți, la fel cum sunt acum multe spitale unde au mai rămas doar oamenii infectați cu coronavirus.

Erau aduși răniții din Piața Palatului și de unde mai fuseseră schimburi de focuri, iar la morgă erau aduși morții. Studenții rămâneau să ajute și dormeam în paturile bolnavilor timp de 3-4 zile.

În fața spitalului, pentru a-i controla pe cei care veneau - fie bolnavi, fie oameni care veneau cu ajutoare, se organizase un fel de triaj pentru a-i controla în sacoșe ca să nu aibă mitraliere, grenade etc.

Era entuziasmul vremii. Voluntarii stăteau, cu mâinile goale, și-i controlau pe prezumtivii teroriști

Jurnalistul Val Vâlcu își amintește că, într-una din zile, a venit un bărbat cu un pachet în care se aflau antibiotice pentru vaci.

”Mi-a zis că a venit pentru că a auzit că-s răniți, morți, iar spitalele nu mai fac față. Mi-a spus: ”Noi le dăm vacilor, dar mai luăm și noi când ne îmbolnavim. Le-am adus pentru oamenii în suferință”. Venea fiecare cu ce putea. Omul chiar se expusese pentru că se mai trăgea pe ici, pe colo. Nu toate clădirile erau păzite. Venise dintr-un sat să ajute la Revoluție”, a povestit jurnalistul Val Vâlcu despre experiența trăită în 1989.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News