Ediția cu numărul 77 a celui mai vechi festival din lume, căreia i-a fost dat să aibă loc în condiții unice și, sperăm, irepetabile, va fi, în primul rând, una a speranței. Filmele vor fi judecate așa cum se cuvine, dar dincolo de verdicte și premii, ele vor întări încrederea în puterea cinematografului de a rezista în vremuri neprielnice. Încă de la începutul amenințării, când era limpede că pandemia va da peste cap existența marilor festivaluri cinematografice, Barbera și-a păstrat sângele rece, adaptând din mers coordonatele manifestării. Desigur, se poate spune că îi dădea mâna, septembrie, luna desfășurării, era departe, în timp ce Cannes-ul se dovedea primul sortit să ia în piept răul. Să nu ne grăbim.

Nimic nu este simplu într-o lume cum este cea a filmului, atât de lovită de pandemie, cu săli pustii, turnaje suspendate etc. Selecția oficială anunțată ieri de directorul Mostrei, în prezența președintelui Biennalei, Roberto Cicutto, este o probă a inteligenței cu care sunt receptate semnalele tipului, a cunoașterii linilor de forță ale cinematografului lumii, a mișcărilor ce se cer aduse la suprafață, a echilibrului dintre renunțare și descoperire. Probabil că o actriță / star precum Cate Blanchett, care acceptat încă înaintea atacului coronavirus să fie președinta juriului internațional este convinsă de toate acestea, atâta vreme cât, după aproape o jumătate de an, și-a reînnoit bunele sentimente ale acordului său.

Este momentul să amintim că printre cei pe care îi va avea colegi, toți cineaști europeni - din motive lesne de înțeles - se va afla și Cristi Puiu. Citesc aici încă un semn al recunoașterii sale, dar și, presupun, o delicată invitație de a frecventa nu numai preselecțiile de la Cannes și Berlin. Cineastul nostru va avea parte de o ediție cu mai puțin, spre deloc, glamour, paiete, vedete sclipitoare - nu cred că va suferi - fără blockbustere sau filme care, după prima proiecție, să fie destinate, fără ezitare, Oscarului (vezi Roma, Joker).

Cristi Puiu, membru în juriul internațional

Alberto Barbera a lăsat o singură dată rezervele la o parte, atrăgând atenția asupra unui titlu din competiție Normadland, al cineastei americane de origine chineză (sau chineză stabilită în SUA, cum vrem) Chloé Zhao. "Poate fi Oscarul din acest an" - a îndrăznit să ne spună, după prezentarea catalogului selecției.

Prezența unei mari actrițe cum este Frances McDormand ar putea fi un argument. Dar, în general, din câte îmi pot da seama, mai mult ca oricând, va fi greu să bănuiești de unde ar putea sări iepurele, sau, mai bine zis, Leii de aur și argint, harta geografică, cel puțin a Competiției, incluzând spații nemaiîntâlnite până acum la Lido. Din Azerbaidjan concurează Hilal Baydarov cu In Between Dying, "imposibil de clasat," spunea același Barbera, din Bosnia Herțegovina - Jasmila Zbanic cu Que vadis, Aida, o poveste care se adaugă celor inspirate de dramele reale înregistrate în istoria recentă la capitolul Srebenica.

Pe genericul internațional, întâlnim și numele României, reprezentat de cunoscutul studio de producție și postproducție Digital Cube. Cunosctă cinefilillor, dar neobișnuită printre oaspeții de pe lagună, cea mai importantă cineastă poloneză a momentului, Malgorzata Szumowska, va prezenta Never Gonna Snow Again (în coregie cu Micha Englert). Și Julia von Heinz (Germania) cu Tomorrow the Entire World va fi urmărită, cred, cu sporul de atenție solicitat de figurile noi. Am amintit până acum numai nume ale unor doamne și nu întâmplător. Directorul festivalului, recunoscut pentru consecvența cu care s-a opus stabilirii unei cote a prezențelor feminine, de data aceasta se pare că a avut de unde alege. Din cele 18 titluri ale competiției, 8 aparțin unor cineaste.

Actrița franceză Stacy Martin, interpretă în filmul Amants de Nicole Garcia

Celor mai sus menționate le mai adăugăm pe cele ale Susannei Nicchiarelli (Italia, Miss Marx), Nicole Garcia (Franța, Amants), Emma Dante (Italia, Le sorelle Macaluso).

Au mai rămas 10 filme și, odată ajunși aici, trebuie să remarcăm că felia este acoperită de celebrități, unele cu repetate invitații: Amos Gitai (Laila din Haifa), Andrei Koncealovski (Dear Comrades), Michel Franco (Nuevo Orden), Kornel Mundruczo (Ungaria, Wife of a Spy), care, așteptat la Cannes, a făcut mișcarea către Lido, Gianfranco Rosi (Notturno). A stârnit multe semne de întrebare absența lui Nanni Moretti cu cele Tre piani (Trei etaje, după scriitorul israelian Esckol Nevo) anunțat la Cannes, retras cu bănuiala de a fi păstrat pentru Veneția, bănuială din câte se vede neîntemeiată. Moretti a anunțat amânarea premierei pentru 2021, de unde - din nou altă presupunere: își păstrează, totuși, filmul pentru Cannes, în numele unei iubiri reciproc împărtășite. Ar fi fost o mare deschidere a ediției, după 11 ani în care această onoare nu a mai revenit unui film italian, de la acea tulburătoare seară cu Baaria lui Giuseppe Tornatore, în acordurile muzicii lui Ennio Morricone, marele compozitor de curând plecat. Pe 2 septembrie, gongul inaugural va fi dat de Daniele Luchetti (în afara competiției) cu al său "bellissimo" - de la Barbera citire - Lacci (în italiană - Șireturi, aici cu sensul de legături), cu o distribuție impunătoare, Alba Rohrwacher, Laura Morante, Silvio Orlando. Și închiderea va reveni unui film al țării gazdă, Lasciami andare (Lasă-mă să plec), de Stefano Mordini, cu Valeria Golino, actriță des întâlnită la festivalul de la Veneția.

Cine va avea privilegiul de a fi martor al acestei ediții a unui mare festival, primul ținut în expresia lui fizică, atât de îngrădită de coronavirus, va avea și alte bucurii cinefile, venite din direcția celorlalte secțiuni, Orizzonti, Fuori concorso, Non fiction (termenul preferat pentru documentare). Spun privilegiul, pentru că în acest an nu este de ajuns să fii acreditat sau invitat. Trebuie să fii sigur că poți călători, că nu te așteaptă carantina sau izolarea (adio festival, în acest caz; eu una nu mă prea încumet), trebuie să faci față noului mod de a avea acces în săli (rezervarea locului chiar și pentru acreditați, locuri reduse la jumătate din capacitatea sălilor, oricum nu foarte mari, cu două excepții). Dar cine știe ce va mai fi până în septembrie...

Valeria Golina, protagonista filmului Lasciami andare de Stefano Mordini care va încheia festivalul

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News