”A ne întoarce la normalitatea sectorului cultural, de dinainte de pandemie, e doar un exercițiu de imaginație, un pretext bun pentru un scenariu în care orice resurse ai aloca, rezultatul va fi o distribuție slabă. 

Acesta este momentul în care accepțiunea normalității va trebuie reconsiderată: nu rebranduirea culturii autohtone e o exigență, ci regândirea normalității execuției actului cultural. Nu ne putem ”întoarce” la normalitatea sectorului cultural de dinainte de pandemie, pentru că aceasta nu există: absența unui fond de urgență pentru cultură, respectiv inexistența unui sistem de asigurare și protecție socială a artiștilor nu reprezintă coordonate ale normalității. 

”Guvernarea prin frică a devenit o a doua boală a spațiului public”

Or, lumea artei trăiește de două ori frica: față de boală și față de insecuritatea locului de muncă, față de primejdiile vieții și față de insuficiența resurselor care întrețin și dezvoltă viața. 2000 de lei pe lună pentru lucrătorii din teatre și 1300 lei pe lună pentru tehnicieni; 75% din salariul minim pe economie pentru anagajații sectorului cultural: acestea sunt cifre ale subzistenței, nu existenței. Lupta pentru demnitatea vieții artiștilor este, de fapt, bătălia noastră pentru umanism. La aceste cifre însă, ea a fost transformată într-o luptă pentru umanitate. 

Viitorul diversității formelor de manifestare artistică va fi destinal modelat de afectarea inegală a subdomeniilor sectorului cultural de către pandemie. Reziliența comunității culturale autohtone, adaptarea principiilor artelor libere la noile tehnologii creative și receptarea bunurilor culturale de către public, atât după criterii dezinteresate cât și utilitarist-sociale reprezintă principalele teme de discuție care ar trebui să profileze agenda dezbaterilor publice din acest domeniu. Pandemia afectează atât orizontul producției de artă, cât și al consumului și distribuției produselor artistice. Mediul virtual este o platformă globală competitivă în care atașamentul comunităților artistice pentru standardele spațiilor expoziționale clasice va fi radical impactat de noi orizonturi de așteptare estetică. Deși activismul artistic prepandemie a susținut deopotrivă valorile culturii naționale și paradigma globalizării, încercând să creeze spații de emergență între acestea, în timpul corona-crizei cultura s-a devenit principalul vector de acomodare a acestor două dimensiuni în numele solidarității. Sectorul cultural a confruntat, astfel, evidențierea a două particularități esențiale ale acestui domeniu: vulnerabilitatea financiară, acutizată în urma impactului sistării activităților publice, respectiv capacitatea exclusivă de a mobiliza sferele publice în numele empatiei și umanității.” atrage atenția Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News